Kidlit

Kidlit. Habar n-aveam că există acest termen care definește plăcerea de a citi literatură pentru copii. La Project Happiness este trecută ca resursă de a ne găsi fericirea. Adevărul e că cine ar scrie cărți pentru copii, depresive? Se citesc pe nerăsuflate, cred că merg mai repede decât o revistă. 

Seara, după ce Minunea adoarme, aprind becul de la hotă, mă urc pe blatul de la bucătărie și citesc. Am terminat Când mă vei întâlni. Oh... O carte pentru copii care abordează cu extrem de multă simplitate ideea de a călători în timp. E atât de frumoasă povestea! Mi-a dat o stare atât de plăcută! Și coperta e atât de misterioasă la început, iar după ce am terminat cartea s-a transformat într-un mecanism care funționează.

”Când am descuiat ușa, mi s-a părut că apartamentul m-a primit cu îmbrățișare călduroasă. Frigiderul bâzâia, iar prin ferestrele de la sufragerie intra lumină. Vocea din capul meu mi-a spus  ”Ești în siguranță” și pe urmă a tăcut. M-am dus în bucătărie, am deschis sticla cu lapte cu ciocolată (...)” - Rebecca Stead - Când mă vei întâlni, ed Arthur

Acum încep acest blog. E important să-l încep ACUM, din mai multe motive. Unul dintre ele este faptul că tocmai m-am plâns pe facebook despre cum mi-e teamă să mă expun și mă enervează să mă plâng și apoi să nu acționez. Mai sunt un milion de alte motive pentru care încep acest blog.