Acasă, după vacanța în Toscana

Ne-am întors acasă după 13 zile de vacanță și după aproape 4000 de km. Am pornit la drum cu groază pentru că Teea are 10 luni, pentru că nu știam dacă va plânge sau nu pe mașină, dacă va sta în scaunul ei special sau dacă va trebui să o țin în brațe (ceea ce nu e deloc indicat, e chiar interzis), pentru că nu știam dacă i-am pus destule haine (i-am pus), destule medicamente (slavă cerului n-am avut nevoie,  a făcut numai un pic de febră probabil pentru că dințișor nr 2 sus). Pot continua înșiruirea de dacă-uri, pe scurt, am plecat joi și ne doream să ajungem cu bine la cazare sâmbătă. 

Vă povestesc rapid cele 13 zile și în alte postări o să spun mai detaliat ce am văzut și-am trăit. 

                     

Ne-am oprit într-un parc în Oradea, unde am dat peste niște tei uriași care erau înfloriți. Ador mirosul de flori de tei, însă după vreun ceas m-a cam luat cu amețeli.

Am trecut vama, mi-a fost ciudă pe unguri că ce câmpuri cultivate au și ce haos e la noi. Am dormit la Balatonlelle. Trezire matinală, plimbat pe malul lacului, văzut o lebădă, arătat copilului lebădă pentru prima dată, senzație continuă de prima dată - uri. Teea a rezistat foarte bine pe drum, 80% din timp a stat în scaun așa că am decis să mergem pe noapte și ziua să stăm cât mai mult în aer liber, să ne plimbăm prin orașe. Pe unul din somnuri am ajuns în Slovenia, iar seara am pornit spre Toscana, Italia.

În  Toscana speram să vedem dealurile acelea frumoase cu chiparoși, viță de vie și  îmi doream eu, lavandă. Lavandă nu am găsit, dar am găsit într-adevăr niște peisaje idilice, mai frumoase decât în poze, dealuri rotunde acoperite de grâu sau iarbă, dreptunghiuri cu viță de vie și livezi cu măslini. A fost un teaser a ce avea să urmeze la întoarcere. Am luat-o din loc pentru că ne aștepta marea! 

Am stat la mare 7 zile, unde a fost epic - adică plajă, soare, copilul și jucăriile pentru nisip, primul castel de nisip, marea lină și caldă în unele zile, valuri în altele, plaje splendide.

Apoi ne-am întors spre casă și ne-am oprit în Toscana să vedem sate vechi, priveliști, Siena și pe urmă să ne întoarcem acasă, unde nu sunt autostrăzi și nici câmpuri frumos cultivate ci pășuni necurățate, căruțe și vaci pe marginea drumului. Aici locuim noi și de aici nu vreau să plec pentru că iarba-i mai verde și totul e scris în limba mea și aici îmi dau lacrimi de bucurie când văd munții cu păduri și pășunile cu peri sălbatici.

Vara trecută aveam burtă mare și trebuia să ne mutăm înainte de a naște. Am decis să nu plecăm în vacanță, iar acum am avut emoții pentru că toată lumea spunea că după ce vin copiii nu vom mai putea călători. După această vacanță, părerea mea este că dacă părinții călătoresc înainte de a avea copii, o vor face și după. 

Teea s-a bucurat de vacanță și m-a impresionat maleabilitatea ei. Drăguții de copii vin pe unde îi ducem noi. Dădea din mânuțe și aplauda când o puneam într-un pat nou. S-a mirat de mare, le-a făcut cu mâna (prea)multor oameni străini. Iar azi, când s-a trezit acasă, a început să vocifereze și să scoată sunete din care se simțea multă bucurie. E plăcut să ne întoarcem acasă și să ne fie drag de casa noastră. Toți trei suntem cu starea aceasta de bucurie.

Pentru mine România e acasă. De doi ani n-am mai fost plecați, iar acum mi-am potolit setea de ducă ce e întipărită în sufletul meu. 

* Aici am încercat să pun traseul pe o hartă. Sper să se vadă*